Days in Rome II

"sei molto bella signorina...grazie Antonio....Antonio...si signorina...sta fredo....am inceput sa radem amandoi...
Mi-am tras mai bine pe ochi palaria crem cu boruri largi Henri Cotton's si am luat-o incetisor singura prin ploaia maruntica cu laptop-ul sub brat. Am lasat toate gandurile in camera de hotel si nu vreau decat sa ma bucur de strazile inca adormite ale Romei si de un latte enorm in Barberini. Barbati si femei senzational imbracati trec grabiti in toate directiile....un tip frumusel foc imi zambeste complice..Zambesc si eu...este al naibii de bine sa fii atat de preocupat sa nu faci nimic..daca as primi si salariu pentru chestia asta as fi in al noualea cer. Le trimit cateva mesaje zanei, lui cotzo si dragului de bibi...mi-e dor de ei si imi imaginez ce haos ar fi iesit daca eram toti. Imi mai zboara gandul catre cineva dar il alung repede. Intre timp ploaia s-a oprit si zic ca  venit vremea pentru o raita..miki mi-a descoperit  barlogul si ma convinge sa o duc sa vada Vaticanul...mi-e teama sa nu se darame cosmelia ii arunc in gluma...Frumosi barbati italienii astia domne...imi sopteste ea incantata in timp ce ma strange de brat si o pornim agale catre o statie de metrou. Nu pot decat sa incuvintez :)
Miki umbla cu ochi mirati prin salile Vaticanului si se minuneaza in gura mare...ma amuza teribil entuziasmul ei si imi este tare drag sa ii privesc zambetul...Italienii astia...talentati domne ce sa zic.. ciripeste la mine....si frumosi...adaug eu. O grabesc un pic sa vedem si Sixtina si imi pare rau ca nu am camerea video sa ii filmez expresia cand aude un ecou venit parca din alta lume...Ssssssilenziooooo...deja simt ca lesin de ras...sa fiu a naibii daca nu am inghetat, ingaima ea. Obosite frante, ca doar nu o fi tocmai floare la ureche sa bantui Vaticanul si Sixtina pe tocuri ne parcam la o cafenea frumusica chiar in fata Sixtinei...un capucino si un tiramisu cu inghetata de portocale costa triplu evident...ca doar sunt de -a dreptul sfinte in fata Vaticanului...dar pana la urma cardul are si el o menire...sa fie decimat.
Si acu daca tot ne-am spalat toate pacatele...zic sa mai si pacatuim un pic..ma provoaca miki poznasa...Aha..da...pai sa ghicesc...hai sa pacatuim pe Via Condotti...recunosc...I'm a sinner :))

Days In Rome...I

Nu e ca si cum as fi vazut-o prima data....cam a patra cred...am plecat in graba din tara in stilul meu caracteristic...ultima la check in...pana nu imi aud numele strigat in tot aeroportul nu ma simt bine si pace..Nu stiu cum naiba fac oamenii de ajung la timp la aeroport...Eu nu pot!..aviz amatorilor de calatorii vrajitoresti...asa cum nu sunt in stare sa plec cu strictul necesar in bagaj...eu am nevoie de tot...in fine...
Am plecat cu inima un pic stransa, pentru ca, a fost pentru prima data cand am lasat pisica neagra si umflata in grija ...fostului sot...ironic huh?...sperand totusi sa nu moara de inanitie sau sa o gasesc pietrificata in castel :)...Am plecat un pic trista.....un pic obosita....un pic cu gandurile vraiste...si m-am rugat sa nu am vecin de scaun cu chef de conversatie....Am plecat cu un Alitalia destul de rapciugos si saracacios...si am primit o apa plata minuscula din partea casei..la cerere!..e criza deh...s-au dus vremurile cu haleala in avion...mai plecam si cu snitzelul si oul fiert in bagajul de mana :)..
Am aterizat devreme de tot..Roma abia se dezmortea...ca si mine dealtfel....i'm not a morning person...si zborul asta in creierii noptii m-a cam demolat...asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si m-am aruncat in primul shuttle care mi-a iesit in cale. 20 euro...un fleac...maculatura..:)..e luni dimineata...oamenii normali la cap se duc la servici...oamenii mai putin normali dau buzna la receptia hotelului...isi trantesc bagajul si isi compun o figura angelica....da da stiu ca check in -ul este la 1...Antonio are probabil in jur de 40 ani, un pic grizonat si cu un zambet frumos si onest. Lucreaza la receptie si organizeaza pana si norii de deasupra hotelului. Imi ofera cafea si micul dejun din partea casei...imi preia bagajele...si deja suntem amici. Orice as face insa...check in tot la 1 este ...
Asa ca...cu toata lenea de pe planeta adunata pe umerii mei firavi...oa iau usurel in recunoastere...barberini..trevi... corso...via condotti...spanish stairs...first stop...jimmy....pantofi ucigatori 960 de euro....cloutch 1950...love it...vanzatoarea e simpatica...nu are nici un stres sa ma lase sa ma maimutaresc in oglinda ...ma intreb daca eram la Cocor...:)...next stop Burberry...esarfa 235 euro...ma mai gandesc...ma mai gandesc...ma mai gandesc...ooof de ce am eu oare nevoie de atatea lucruri pe lumea asta?? ...Bine ca s-a facut de 1 ceasul si sunt salvata...la hotel,  Antonio mi-a trimis deja bagajul in camera...wireless peste tot...si ma informeaza pe un ton oficial ca maine avem prajitura cu nutella si alune la micul dejun..al naibii Antonio...s-a dus naibii fitness-ul meu....Hotelul este micut, vintage...asa cum imi place mie sa aleg...nu as putea sta la Ibis sau ceva asemanator...este un pic mai scump decat media...dar il gasesc absolut divin. Are un lift micut, refacut , cu usa din fier forjat si cabina din lemn. Peretii holurilor sunt acoperiti de oglinzi micute, imbatranite si sunt usor galbui..Scara de marmura strajuita si ea de o balustrada de fier intortocheata ...este atat de frumoasa incat macar odata pe zi ocolesti liftul. Sala de mese este micuta micuta...decorata cu vaze foarte vechi...si scaune tapisate cu piele...Camera un pic cam austera ...Imi vine in cap o descriere a Romei auzita cu ani in urma intr-un city tour "Rome is an sexy old lady...she had many lovers..and still does..." italienii astia...numai la sex le sta capul...nu ca ar fi ceva rau...Dimpotriva...

Adieri de primavara

Imi plac cele cinci zile de iarna in care ninge frumos si linistit..si totul pare curat..Imi plac copacii grei de zapada si parcul gatit in alb, in care eu si maya ne putem plimba linistite pana la ore tarzii...si detest profund restul de 90 de zile in care am masina plina de zoaie, nu pot sa port pantofi cu toc inalt si trebuie sa ma imbrac in straturi.....cand oricum voi tremura tot ca o ceapa degerata...asa cum am inceput sa detest si targurile de nunti cu aspect de talcioc...organizate doar pentru a mai castiga cativa firfirici...cred sincer ca in curand vom avea mai multe targuri decat mirese :)...daca se poate numi targ o adunatura de zece tarabe triste...
Si abia asteptam sa vina 1 martie si sa numar zilele pana vor inflori ciresii...sa mesteresc martisoare haioase pentru dragele mele...si sa primesc zambile :)...Dar abia asteptam 1 martie...si pentru a ma lauda cu primele doua colectii scapate in sfarsit de sub foarfeca Getei...Touch of Romance si Burgundy Dream. Inca trei noi colectii se zbat inca in chinurile facerii ..dar pana atunci...vom profita la maxim de lunile de primavara, potrivite pentru delicata Touch of Romance...huse din tafta beige cu volane aplicate si fete de masa in nuante de vanilie, brodate cu motive florale. Nuantele delicate ale materialelor vor primi cum se cuvine aranjamentele florale in tonuri de somon- beige- roze, combinatii de trandafiri, hortensii, bujori si frezii, lucrate in vase de ceramica..sau pentru o atingere vintage pe sfesnicele de fier forjat si lumanari beige. Un decor minimalist in esenta, care emana caldura...si iti povesteste despre o mireasa delicata..asa cum este Bianca mea draga, care m-a lasat sa ii creez povestea pe 26 februarie. O sala calda...asa cum a fost si imbratisarea Biancai de luni, cand ne-am gasit timp sa "barfim" un pic culisele uneia dintre cele mai frumoase nunti!
Burgundy Dream imbina tonurile de tafta aurie cu dantela grena, meniurile de masa pictate cu migala de Dan Toader, asezate pe sevalete in miniatura, clopotei de portelan oferiti invitatilor si simplitatea regala a trandafirului Bacara..si va vorbi intotdeauna despre o mireasa indrazneata, pasionala...o mireasa care alege o sala de bal sau un palat...sau despre micuta Liza Maria..scorpioanca noastra mica, frumoasa si plina si personalitate..careia i-am fost alaturi la crestinare.

Cum spuneam..abia asteptam primavara..pentru suflul ei nou, pentru ciresii infloriti..pentru aerul caldut..si pentru inspiratie...

Hello ..2011

Hmm...gata cu petrecerile....back to work....adica...let;s partyyyyyy again :)).. Asta e, munca "grea" au unele persoane pe lumea aceasta!
Nici nu m-am dezmeticit bine din anul ciudat care a trecut usor usor ca m-am si trezit urzind planuri peste planuri....Ca atare am inceput sa lucrez deja cu sarg, lovita brusc de inspiratie, la noua colectie de huse si accesorii.....un amestec de romance and fusion....combinatii de beige- negru- fucsia, volane si probabil dantela...si cam atat va spun deocamdata...colectia e inca secreta iar eu sunt superstitioasa ca raman fara inspiratie!
Si cu toate ca nu sunt un om al schimbarilor bruste, inceputul de an m-a fortat intr-un mod fericit sa ma mobilizez..mai curand decat ma asteptam...pentru mutarea intr-un nou sediu!! Ei da, dupa cateva vizionari greoaie (nu stiu de ce dar chiar detest sa ma plimb prin casele oamenilor) in care incercam din rasputeri sa ma abtin de la comentarii rautacioase vis a vis de profesionalismul pseudo agentilor imobiliari..a aparut el....un tip simpatic, un pic tupeist, cu vorba repezita...care a devenit in doua zile idolul meu..:)))..fiti pe pace nu m-am indragostit....am gasit doar agentul imobiliar al visurilor mele!! Dupa doua zile de cautari, intr-o frumoasa zi de joi, cu mult soare, mi-am luat zana de brat (cum care zana...Maria...zana accesoriilor) si impreuna am trecut pragul noului nostru sediu....Ne-am hotarat pe loc, pentru apartamentul cochet de la parterul unei vile de pe strada Cezar Boliac...primitor si insorit, numai bun pentru a broda visele mireselor mele. Nu mai zic ca avem si adapost antiaerian (fara gluma :)). Ca atare, cu toate ca detest din tot sufletul balamucul mutarilor, care ma descurajeaza total (numai vederea cutiilor imi provoaca frisoane), am inceput deja sa ma mobilizez pentru marele pas. Incet incet imi incoltesc ideile pentru amenajarea noului birou si a showroom-ului de prezentare, unde va veti clati ochisorii nu doar cu colectiile mele ci si cu minunile de la Casa Hera!
Si intre doua drumuri si patru planuri....in weekend mi-a venit ideea nastrusnica de a merge la Targul de Nunti..anuntat cu mare pompa , surle si trambite. Avand un pic inima stransa pt ca anul acesta am decis sa absentez cu gratie de la toate targurile (pai sa li se mai faca si dor mine nu?) , cu eterna zana de brat..am cheltuit suma de 12 ron pe un bilet de intrare....care ar fi fost o cafea in centrul vechi...cu siguranta mult mai bine ar fi fost investita suma. Trecand cu vederea obraznicia paznicilor frustrati probabil ca nu lucreaza macar in FBI, ne-am trezit brusc...intr-un fel de .....talcioc??? Caci altfel nu stiu cum as putea descrie aglomeratia de rochii frumoase ca ciuma, indesate in standuri meschine in marea lor majoritate. Sute de metri de satin ieftin, tafta creponata de 3 ron metrul, volane, pampoane, strasuri chinezesti, corsaje transparente batute in "nestemate", fuste involburate care m-au dus cu gandul la salata Cesar pe care tot aman sa o comand. Pantofi de cenusareasa moderna, cu bot ascutit (jur), auriti si poleiti de iti venea sa fugi strigand ...I'm blind..I'm blind!. Un stand cu zorzoane triste si ieftine vandute la preturi exorbitante, un cvartet care nu canta, si aceleasi vesnice verighete cu modele de lipscani. Nimic nou, nici o idee sclipitoare, foarte putine standuri de bun gust (salut participarea colegilor de breasla de la cherry si soul to soul, precum si rochii de mireasa Maison de paris , singurele prezente notabile). O tristete maxima, o imagine dezolanta de talcioc, rochii de pitzipoance si pantofi cu bot ascutit (nu am ce face, ma repet, ma obsedeaza imaginea lor). Un amalgam de culori stridente , sclipiciuri si nestemate chinezesti. Nu stiu daca voi apuca ziua cand o sa vad pe lista de participanti, creatori romani de succes (slava domnului avem destui) in locul lipscaniardei prezente, agentii care au un cuvant de spus cu adevarat pe piata, bijuterii de calitate, parfumuri potrivite si servicii de calitate! Ca o concluzie...cei mai prost cheltuiti 12 ron pe luna ianuarie.

In rest.....mesteresc cu drag la noile colectii si din februarie va voi astepta cu drag la noul show room!

Parlez moi de...Paris

Am ezitat mult sa fac aceasta calatorie...din mii si sute de motive, unele reale, altele inchipuite, altele care tineau strict de contradictiile din sufletul meu. Si totusi intr-un moment de "nebunie" frumoasa am cumparat biletele..impreuna cu prietena mea cea mai buna..:))..Total neasteptata decizie pentru cei care asociaza Parisul cu povestile roz de iubire! Si neasteptata a fost intreaga noastra calatorie, cu bune si cu rele, cu mici momente de panica in groaznicul metrou parizian dar si clipe de extaz noaptea pe Tour Eiffel. Primul contact cu Parisul a fost de fapt cu neprietenosul metrou parizian, aflat la limita dintre civilizatie si jungla, un loc  in care daca tii la viata ta, trebuie sa ai un joc de glezne de invidiat daca nu cumva preferi sa mori strivit intre usi...chestie nu tocmai usoara atunci cand nu ai  fizic de halterofil si mai tarai si o valiza sic dupa tine. Pe scurt..cel putin la statiile Porte Maillot si Raspail...scarile rulante sunt probabil o mutatie genetica din viitor! Dar odata iesite invingatoare din batalia cu monstrul subteran..ne-am trezit ca prin minune chiar in fata hotelului ales in urma unui casting riguros..Hotel Istria - Montparnasse (http://www.hotel-istria-paris.com/). Un hotel micut, cochet, vintage, asa cum ne-am dorit, cu oameni calzi si primitori. Un hotel pe care il recomand din suflet, dar nu celor foarte pretentiosi care isi doresc confortul de 4 stele. Paturile nu sunt chiar atat de mari precum in fotografiile de pe site (poate doar daca nu cumva esti pigmeu sau macar inrudit cu vreo specie de furnica), micul dejun este scump si la buzunar si la vedere, baia micuta si nu foarte cocheta, iar in zilele geroase de iarna...trebuie musai sa mergi cu iubitul daca nu  consideri ca, criogenarea este sanatoasa pentru ten. Cu toate acestea insa mie una mi-a fost tare drag acest loc, pentru curtea interioara superba, pentru priveliste, dar mai ales pentru aerului lui extrem de sic si oamenii draguti care faceau tot posibilul sa suplineasca aceste neajunsuri. Si pana la urma, daca chiar doresti o cafea adevarata si un croissant dimineata tot ceea ce trebuia sa faci era sa traversezi strada la cele doua cafenele de vis a vis. Si credeti-ma aceste mici necazuri dispar oricum in momentul in care arunci o privire de jur imprejur si constati ca esti la numai trei minute de superbele Gradini Luxembourg, de Galeriile Lafayete sau cimitirul Montparnasse :)..si daca o iei usurel in jos pe Bd Raspail, la intersectia cu Saint Jacques , in piata Denfert Rochereau vei gasi pe colt  una dintre cele mai sic cafenele din Paris....(locul unde am baut prima mea cafea pariziana, am mancat primul croissant, am admirat prin plasticul subtire asezat pe post de geam primii fulgi de zapada...si am zambit cu tot sufletul meu pentru prima data dupa foarte mult timp. Si daca reusesti sa te mai desprinzi de locul acesta superb , chiar langa cafenea este un boutique de ceai si cafea, unde sigur vei zabovi mai mult decat iti imaginezi si probabil vei cumpara un nimic senzational pentru cineva drag...sau macar un plic de ceai parfumat. Chiar langa el, incepe poate cea mai pitoreasca strada pe care am vazut-o in viata mea, Daguerre, o straduta ingusta, forfotind de oameni colorati, cu tarabe ametitoare de bunatati traditionale, confiserii, brutarii, ciocolaterii de lux, mici magazine senzationale de sampanie si coniac, comercianti de produse pescaresti, magazine de fois gras...si sfatul meu este sa mancati bine inainte de a va aventura pe aceasta straduta desprinsa parca din povesti...altfel sigur riscati un mic faliment. Intorcandu-te apoi pe Edgar Quinet, ajungi de indata pe alta strada minunata , Gaite..unde vei gasi cu siguranta un bistro dragut sa iei masa de pranz, dar si cele mai bune clatite ever. Noi doar am stat la palavre, intr-un bistro haios , pana undeva spre miezul noptii, am devorat si ultimul croissant pe care noul meu amic care ne alimenta cu cafele si vin fiert il pastrase pentru el, ne-am vaitat si ne-am amuzat deopotriva..si cred ca fiecare in sinea ei si-a facut in seara aceea o promisiune.
Ziua urmatoare a inceput cu o cafea mai putin fericita recunosc...ca doar locuiam in hotel nu cafenea pana la urma...cu un soare cu dinti...si aia rari si stricati...minus cateva grade si cateva poze haioase la taraba cu raci de langa hotel. Daca o iei usor pe bd  Montparnasse, cu o scurta oprire la boutiq-ul demential de la colt si un shoping scurt ca o relatie de o vara, ajungi cam in cateva minute la superbele Gradini Luxembourg...unde daca nu ai cu tine o prietena "vigilenta" s-ar putea sa zabovesti ceva mai mult decat ti-ai propus la fantani sau pe aleile parcului. Si taraba cu tratament pentru ger (vin fiert) este chiar in drumul tau, nu trebuie sa faci vreun efort special sa o gasesti :). Te pierzi apoi pe stradutele din dreapta palatului, pline cu magazine cochete de muzica si carti, in care poti gasi la preturi derizorii cd-uri cu muzica de colectie si in scurt timp ajungi in fata Pantheonului. Daca te pasioneaza criptele, cadavrele, mortii celebri sau mai putin celebri si alte asemenea acareturi...evident aici vei fi in largul tau...daca nu, admira pendulul si tavanul din sala principala si taie-o! Si dupa asemenea vizita macabra cred ca e cazul sa o iei usor spre sorbona si cu opriri mici si dese la magazinele divine din calea ta (prilej sa te incalzesti) , mai mult sau mai putin falita, ajungi chiar in fata la Notre Dame (prilej cu care te poti ruga la Dzeu sa nu iti ia defintiv mintile in Galeriile Lafayette). Inainte de a lua insa cu asalt Notre Dame cel mai bine ar fi insa sa faci un scurt popas la cafeneaua de pe colt, chiar in fata catedralei, unde ii poti contempla in liniste arhitectura sublima de la o distanta perfecta...si nu, nu este obligatoriu sa contempli si cei mai frumosi baieti care serveau in cafenea si nici sa te indopi cu clatite cu sunca si cascaval ori tarte de ciocolata cu inghetata si expreso cu lapte!! dar ma intreb ...oare...rezisti? Dar lasand gluma la o parte, nu as putea spune ca este una dintre cele mai frumoase catedrale din lume (cel putin pt mine), am indragit mai mult Sacre Coeur, insa cert este ca te va marca frumusetea ei (distrusa pe alocuri de eternele tarabe de kichiosenii vandute pe post de suveniruri la preturi caraghioase). Am vrut sa scriu ca te va "orbi" dar ma tem sa nu confundati "lumina" ei cu blitzurile japonezilor care cred sincer ca sunt mult mai desi pe aceasta planeta decat declara ei :). De la catedrala o poti lua usurel (cat te tin picioarele si gradele de afara), pe malul Senei (indicat ar fi insa sa iei autobuzul vreo doua statii) si sa cuceresti o noua reduta Luvru! Nu imi voi exprima aici opiniile profane vis a vis de cateva colectii, pentru ca , gusturile in materie de pictura nu se prea discuta (si sincer dupa ce ai vazut Prado din madrid cam greu sa te mai impresioneze ceva), insa vrei nu vrei trebuie sa o vezi pe Gioconda (nu de alta dar risti sa te intrebe vecina de la parter ...si ai vazut-o bre pe aia..si e frumoasa?? '"...Si mai mult nu scriu ca citeste Maria si iar se burzuluieste la mine...dar e ur...:)))...Si daca nu ai fobie la statui asa cum am eu...o sa ramai stana de piatra in salile dedicate sculpturii egiptene, romane sau grecesti...si cu siguranta vei ramane impresionat de statuile din marmura neagra sau superba Venus din Millo. Si probabil vizita la Luvru iti va lua mult mai mult timp decat te asteptai, asa ca la orele serii nu iti ramane decat sa iei autobuzul inapoi spre Notre Dame si ratacind pe stradutele inguste in preajma catedralei sa alegi orice bodega traditionala (de obicei nu au mai mult de 10 mese,  necajite si alea, un tavan care ai senzatia ca te ameninta si eventual baia pe un culoar dubios). Dar cu siguranta vei manca cele mai bune retete: rata cu vin,  fondue, ori minunatii din fructe de mare , mouse de ciocolata , supa de ceapa , evident nu in aceasta ordine...si nelipsitul vin fiert. Mai mult de 25- 30  euro nu vei scoate din buzunar (de persoana, nu te bucura) asta ar veni cam echivalentul unui zorzon la lafayete...sau sa zicem o basca chic (ma tem ca din  acelasi loc).
Si daca prinzi o zi frumoasa de duminica, cu siguranta nu vei regreta slujba de la Sacre Coeur, momente absolut superbe (merita sa urci treptele ei interminabile, eventual incepe sa te antrenezi de la bloc deja, evitand liftul vreo saptamana), o acustica senzationala si o priveliste de vis.
Daca esti o persoana puternic evlavioasa probabil ca nu ne vei urma exemplul de la pleca direct de la Sacre Coeur  pe Bd Clichy. Pigalle, Sexodrom, si biensur Moulin Rouge, unde te poti maimutari in voie chiar si in interior (oricum oamenii aceia au vazut cred cam tot ce se poate in materie de scalimbaturi turistice). Si daca ai obosit deja, o cafea la Bistro Chat Noir chiar langa stabiliment, costa mult dar merita! Asa cum merita si cadourile tembele din shopurile erotice din vecinatate :))
Iar daca tot ai plecat pe drumul pierzaniei macar mergi pana la capat...mai exact pana la Galeriile Printemps si Lafayette...dar pune banii de taxi pt aeroport deoparte! De aici incolo nu mai pot povesti nimic pentru ca de varsta si cheltuieli nu e sanatos sa intrebi o femeie...si foarte important pastreaza macar 24 euro pentru ca seara te vei duce la Tour Eiffel unde dupa ce o sa iti blestemi ideea stand la coada vreo 40 min, o sa dai 14 euro pe plimbarea cu liftul ( e si asta un fetis sa stiti) si 10 pentru o sampanie cam apoasa ...dar care mie mi s-a parut cea mai buna sampanie din lume...pentru ca aveam la picioare un oras incredibil si la brat cea mai draga prietena a mea!
Ar mai fi multe de spus, multe de povestit...am plecat cu regretul de a nu fi ajuns la Versailles, la Domul Invalizilor, Muzeul D'orsay si de ce nu o vizita la Mickey Mouse,..si plimbarea cu Bateau Rouge pe Sena,,,si o cafea la Deux Magots...si sa puricam ca lumea anticariatele de pe Sena...si doamne cate mai avem de facut in martie :)))
Nu stiu daca este chiar asa Parisul, asa l-am vazut si simtit eu, un oras cald, orasul in care m-am simtit libera si am reinvatat sa zambesc...cu tot sufletul...un oras care ameninta puternic Roma inimii mele si care ma cheama deja inapoi.

Si cum spuneam Oana draga...WE WILL ALWAYS HAVE PARIS...NO MATTER WHAT!

Cu ultimele puteri...

Nu imi place Noiembrie...odata pentru ca imbatranesc (si nu, nu cred ca devin mai inteleapta, poate doar mai tipicara si cicalitoare cu fiecare an ce trece)..si in al doilea rand pentru ca este sfarsit de sezon. Nu imi place pentru ca de obicei ploua si este frig, oboseala de peste an ma incolteste din ce in ce mai mult si am senzatia ca raman fara idei...sau cel putin idei geniale.
Dar uite ca de data aceasta Noiembrie nu a mai fost asa de dusmanos ca in alti ani....ba chiar dimpotriva..a fost cald,  mult soare si cu ultimele puteri a adunat cele mai dragi evenimente de peste an : botezul Mirunei si botezul lui Carmen. Miruna este ingerasul lui Adi si al Elenei iar ei sunt o parte din sufletul meu, motiv pentru care am gandit si razgandit de vreo patru ori decorul ..si nici in final nu am fost exagerat de multumita. Dupa ce am trecut in revista toti ingerasii si toate zorzonele potrivite cu un botez de printesa, am hotarat ca este timpul sa ne intoarcem in copilarie, la povestile frumoase si dragi care ne fascinau, la desenele care ne tineau ore in sir cu gurile cascate in fatza televizorului..si uite asa s-a nazarit un decor plin de pete..mii de pete de dalmatian. Stapana absoluta a repartizarii la mese m-am amuzat denumind fiecare masa dupa un personaj celebru din 101 dalmatieni si bineinteles ca am avut privilegiul de a sta la masa "Cruela de Vil". Mi-a fost drag sa vad zambetele invitatilor in momentul intrarii in salon si m-am bucurat ca le-am daruit un zambet fie si pentru cateva secunde! O seara calda, plina de prieteni, un altfel de botez , la care am dansat si am dansat...si am tot dansat...Un meniu impecabil ales de dragii nostri prieteni de la High Life si cel mai bun salau la cuptor cu sufleu de brocoli pe care l-am mancat..ever! Si daca aveti drum prin Piata Victoriei, va recomand din suflet sa va opriti macar o data la vila cocheta cu acelasi nume  unde merita sa incercati tortul casei si un capucino.
Un weekend usor si inspirat..in care mi-am impartit energia intre pete si buline dar si decorul retro pentru nunta Cristinei. Un decor simplu, clasic , fara dorinta de a epata dar in acelasi timp cu personalitate. Asa este Cristina si mie una mi s-a lipit de suflet cu stilul ei clar si transant si imi place sa cred ca i-am creionat un pic personalitatea in decorul ales. Aranjamente florale dintr-un singur trandafir rosu, impunator prin tinuta si simplitatea lui, o combiatie de tafta aurie si bordo si o calatorie printre locurile dragi mirilor nostri..eternul Paris.
Un pic de extravaganta totusi a adus botezul lui Carmen, ingerasul meu drag care a primit un decor mai aparte: combinatii de beige - fucsia - bordo , pene, margele si lumanari.
Cum spuneam...un noiembrie prietenos, care nu imi goneste inspiratia...
Zile calde si dragi in care incep sa am timp de a lenevi la o cafea cu Maria si de a coace planuri de viitor. Cafea tare,  croisante sublime la cafeneau Paul...si conversatii de suflet..intrerupte din cand in cand de personaje tipice zilelor noastre (un fel de urmasi pe linie directa din mangafaua lui Caragiale) ...iubesc acest Noiembrie