Cu ultimele puteri...

Nu imi place Noiembrie...odata pentru ca imbatranesc (si nu, nu cred ca devin mai inteleapta, poate doar mai tipicara si cicalitoare cu fiecare an ce trece)..si in al doilea rand pentru ca este sfarsit de sezon. Nu imi place pentru ca de obicei ploua si este frig, oboseala de peste an ma incolteste din ce in ce mai mult si am senzatia ca raman fara idei...sau cel putin idei geniale.
Dar uite ca de data aceasta Noiembrie nu a mai fost asa de dusmanos ca in alti ani....ba chiar dimpotriva..a fost cald,  mult soare si cu ultimele puteri a adunat cele mai dragi evenimente de peste an : botezul Mirunei si botezul lui Carmen. Miruna este ingerasul lui Adi si al Elenei iar ei sunt o parte din sufletul meu, motiv pentru care am gandit si razgandit de vreo patru ori decorul ..si nici in final nu am fost exagerat de multumita. Dupa ce am trecut in revista toti ingerasii si toate zorzonele potrivite cu un botez de printesa, am hotarat ca este timpul sa ne intoarcem in copilarie, la povestile frumoase si dragi care ne fascinau, la desenele care ne tineau ore in sir cu gurile cascate in fatza televizorului..si uite asa s-a nazarit un decor plin de pete..mii de pete de dalmatian. Stapana absoluta a repartizarii la mese m-am amuzat denumind fiecare masa dupa un personaj celebru din 101 dalmatieni si bineinteles ca am avut privilegiul de a sta la masa "Cruela de Vil". Mi-a fost drag sa vad zambetele invitatilor in momentul intrarii in salon si m-am bucurat ca le-am daruit un zambet fie si pentru cateva secunde! O seara calda, plina de prieteni, un altfel de botez , la care am dansat si am dansat...si am tot dansat...Un meniu impecabil ales de dragii nostri prieteni de la High Life si cel mai bun salau la cuptor cu sufleu de brocoli pe care l-am mancat..ever! Si daca aveti drum prin Piata Victoriei, va recomand din suflet sa va opriti macar o data la vila cocheta cu acelasi nume  unde merita sa incercati tortul casei si un capucino.
Un weekend usor si inspirat..in care mi-am impartit energia intre pete si buline dar si decorul retro pentru nunta Cristinei. Un decor simplu, clasic , fara dorinta de a epata dar in acelasi timp cu personalitate. Asa este Cristina si mie una mi s-a lipit de suflet cu stilul ei clar si transant si imi place sa cred ca i-am creionat un pic personalitatea in decorul ales. Aranjamente florale dintr-un singur trandafir rosu, impunator prin tinuta si simplitatea lui, o combiatie de tafta aurie si bordo si o calatorie printre locurile dragi mirilor nostri..eternul Paris.
Un pic de extravaganta totusi a adus botezul lui Carmen, ingerasul meu drag care a primit un decor mai aparte: combinatii de beige - fucsia - bordo , pene, margele si lumanari.
Cum spuneam...un noiembrie prietenos, care nu imi goneste inspiratia...
Zile calde si dragi in care incep sa am timp de a lenevi la o cafea cu Maria si de a coace planuri de viitor. Cafea tare,  croisante sublime la cafeneau Paul...si conversatii de suflet..intrerupte din cand in cand de personaje tipice zilelor noastre (un fel de urmasi pe linie directa din mangafaua lui Caragiale) ...iubesc acest Noiembrie