Days In Rome...I

Nu e ca si cum as fi vazut-o prima data....cam a patra cred...am plecat in graba din tara in stilul meu caracteristic...ultima la check in...pana nu imi aud numele strigat in tot aeroportul nu ma simt bine si pace..Nu stiu cum naiba fac oamenii de ajung la timp la aeroport...Eu nu pot!..aviz amatorilor de calatorii vrajitoresti...asa cum nu sunt in stare sa plec cu strictul necesar in bagaj...eu am nevoie de tot...in fine...
Am plecat cu inima un pic stransa, pentru ca, a fost pentru prima data cand am lasat pisica neagra si umflata in grija ...fostului sot...ironic huh?...sperand totusi sa nu moara de inanitie sau sa o gasesc pietrificata in castel :)...Am plecat un pic trista.....un pic obosita....un pic cu gandurile vraiste...si m-am rugat sa nu am vecin de scaun cu chef de conversatie....Am plecat cu un Alitalia destul de rapciugos si saracacios...si am primit o apa plata minuscula din partea casei..la cerere!..e criza deh...s-au dus vremurile cu haleala in avion...mai plecam si cu snitzelul si oul fiert in bagajul de mana :)..
Am aterizat devreme de tot..Roma abia se dezmortea...ca si mine dealtfel....i'm not a morning person...si zborul asta in creierii noptii m-a cam demolat...asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si m-am aruncat in primul shuttle care mi-a iesit in cale. 20 euro...un fleac...maculatura..:)..e luni dimineata...oamenii normali la cap se duc la servici...oamenii mai putin normali dau buzna la receptia hotelului...isi trantesc bagajul si isi compun o figura angelica....da da stiu ca check in -ul este la 1...Antonio are probabil in jur de 40 ani, un pic grizonat si cu un zambet frumos si onest. Lucreaza la receptie si organizeaza pana si norii de deasupra hotelului. Imi ofera cafea si micul dejun din partea casei...imi preia bagajele...si deja suntem amici. Orice as face insa...check in tot la 1 este ...
Asa ca...cu toata lenea de pe planeta adunata pe umerii mei firavi...oa iau usurel in recunoastere...barberini..trevi... corso...via condotti...spanish stairs...first stop...jimmy....pantofi ucigatori 960 de euro....cloutch 1950...love it...vanzatoarea e simpatica...nu are nici un stres sa ma lase sa ma maimutaresc in oglinda ...ma intreb daca eram la Cocor...:)...next stop Burberry...esarfa 235 euro...ma mai gandesc...ma mai gandesc...ma mai gandesc...ooof de ce am eu oare nevoie de atatea lucruri pe lumea asta?? ...Bine ca s-a facut de 1 ceasul si sunt salvata...la hotel,  Antonio mi-a trimis deja bagajul in camera...wireless peste tot...si ma informeaza pe un ton oficial ca maine avem prajitura cu nutella si alune la micul dejun..al naibii Antonio...s-a dus naibii fitness-ul meu....Hotelul este micut, vintage...asa cum imi place mie sa aleg...nu as putea sta la Ibis sau ceva asemanator...este un pic mai scump decat media...dar il gasesc absolut divin. Are un lift micut, refacut , cu usa din fier forjat si cabina din lemn. Peretii holurilor sunt acoperiti de oglinzi micute, imbatranite si sunt usor galbui..Scara de marmura strajuita si ea de o balustrada de fier intortocheata ...este atat de frumoasa incat macar odata pe zi ocolesti liftul. Sala de mese este micuta micuta...decorata cu vaze foarte vechi...si scaune tapisate cu piele...Camera un pic cam austera ...Imi vine in cap o descriere a Romei auzita cu ani in urma intr-un city tour "Rome is an sexy old lady...she had many lovers..and still does..." italienii astia...numai la sex le sta capul...nu ca ar fi ceva rau...Dimpotriva...